Johann Wolfgang von Goethe
Posted on July 11, 2008
Filed Under Autori Citate Celebre |
Johann Wolfgang von Goethe (*28 august 1749, Frankfurt am Main - a22 martie 1832, Weimar) a fost un mare poet german, ilustru ganditor si om de stiinta, una dintre cele mai de seama personalitati ale culturii universale.
Nascut la Frankfurt pe Main, fiu al lui Johann Kaspar Goethe, inalt functionar de stat, si al Katharinei Elisabeth Textor, a primit o educatie aleasa, studiind desenul, muzica, scrima, literatura germana si universala, limbi straine vechi si moderne (greaca veche, latina, ebraica, italiana, franceza si engleza). In anul 1765 incepe sa studieze dreptul la Universitatea din Lipsca. In acest timp scrie primele poezii Neue Lieder ("Cantece noi"), patrunse de un lirism puternic si elevat, precum si o comedie intitulata Die Laune des Verliebten ("Capriciul indragostitului"). Aici are si prima deziluzie sentimentala, in iubirea neimpartasita de Katchen Schonkopf. Refacut sufleteste, se transfera in 1770 la Universitatea din Strassburg, unde isi continua studiile juridice. Aici intalneste pe filozoful Johann Gottfried Herder, teoreticianul miscarii Sturm und Drang ("Furtuna si Avant"), care va avea un rol hotarator in dezvoltarea intelectuala ulterioara a tanarului Goethe, invatandu-l sa perceapa lumea ca pe o imensa totalitate, in care fizicul si spiritualitatea sunt indivizibile.
In 1771 se stabileste la Frankfurt in calitate de avocat. Scrie un eseu asupra arhitecturii germane (Von deutschen Baukunst) si un studiu asupra dramelor lui Shakespeare. In aparenta dezordine a arhitecturii gotice ca si in teatrul scriitorului englez, Goethe descopera acea unitate tipica a geniului cu natura, fiecare cu legile sale proprii. In 1773 da la iveala drama intitulata Gotz von Berlinchingen, prelucrare a unei povestiri scrisa cu cativa ani mai inainte. Aceasta a fost prima drama germana moderna si a deschis calea teatrului istoric popular.
In timpul unei perioade de cincisprezece ani, initiata la Strassburg si continuata pana la plecarea la Weimar, productia lirica a lui Goethe a fost prestigioasa, de o varietate intinsa de la ingenuitatea populara din Heidenroslein ("Macesul") pana la gratia de salon din ciclul Kleine Blumen, kleine Blatter ("Flori marunte, frunze mici"). In acest timp a inceput sa lucreze la primele versiuni din Faust (asa-zisul Urfaust), care cuprinde printre altele "cantecele lui Gretchen". In 1772 se intoarce la Frankfurt si publica drama Prometheus, satira Gotter, Helden und Wieland ("Zei, eroi si Wieland") si romanul Die Leiden des jungen Werthers ("Suferintele tanarului Werther"), in care exprima revolta individualista a poetului impotriva legilor morale ale societatii intr-un stil plin de incarcatura emotiva. Romanul Werther a consemnat consacrarea lui Goethe ca reprezentant de frunte, necontestat al curentului Sturm und Drang.
La 7 noiembrie 1775 Goethe este chemat la Weimar, unde devine ministru (Geheimer Rat) al printului Karl August. Din productia literara a anilor petrecuti in Weimar sunt de mentionat baladele Der Fischer ("Pescarul"), Erlkonig ("Regele ielelor"), poemele Wanderers Nachtlied ("Cantecul nocturn al drumetului"), Gesang der Geister uber dem Wasser ("Cantecul nalucilor deasupra apelor") precum si drama Iphigenie auf Tauris ("Ifigenia in Taurida"). In 1782 Goethe a primit un titlu nobiliar. Aceasta fructuoasa perioada din viata sa lua sfarsit cand Goethe, spre stupefactia tuturor, parasi Weimarul si pleca pe neasteptate in Italia, unde contactul cu operele de arta si vestigiile antichitatii face sa se cristalizeze in opera sa de maturitate clasicismul, inteles ca intoarcere la idealul de viata al culturii si civilizatiei elene. Lucreaza la dramele Egmont si Torquato Tasso, care vor fi definitivate mai tarziu. Intors la Weimar in 1788, este primit cu raceala, publicarea povestirilor Romische Elegien ("Elegii romane") provoaca chiar indignare, ce culmineaza cand Goethe se casatoreste cu modesta florareasa Christiane Vulpius. In aceasta atmosfera aproape ostila, intervine prietenia cu Schiller, care reuseste sa-l reechilibreze sufleteste.
Operele de maturitate ale lui Goethe sunt strabatute de aspiratia poetului de a se elibera de framantarile launtrice, de a dobandi armonia interioara, seninatatea clasica. Pe aceasta linie se inscriu romanele Hermann und Dorothea (1797), Wilhelm Meisters Lehrjahre ("Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister", 1796) precum si opera autobiografica Dichtung und Wahrheit ("Poezie si Adevar", 1809-1831).
Sinteza indelungatei experiente de viata si evolutie artistica isi gaseste expresia in drama Faust, opera careia Goethe i-a consacrat ani indelungati de stradanie, pana sa ajunga la forma definitiva, atinsa cu putin inainte de a se stinge din viata. Adevarat poem universal, Faust este o creatie care insumeaza cautari si concluzi cruciale in istoria omenirii. Goethe a transformat imaginea personajului legendar Doctor Faust intr-o intruchipare a setei nepotolite a omului de a ajunge la cunoasterea adevarului prin actiune (de unde s-a creat conceptul de ideal faustic al culturii si civilizatiei apusene), expusa in trecerea de la framantarea contemplativa din Faust I, la actionismul voluntar din Faust II.
Goethe a fost nu numai un mare creator de arta, ci si un remarcabil naturalist. Promotor al evolutionismului, a emis ipoteze interesante privitoare la geneza diferitelor organe ale plantelor in lucrarea Versuch, die Metamorphose der Pflanzen zu erklaren ("Incercare de explicare a metamorfozei plantelor", 1790). In lucrarea Zur Farbenlehre ("Teoria culorilor"), ia o pozitie contrara conceptiei lui Isaac Newton si cauta sa demonstreze unitatea dintre spirit si materie in fenomenele naturale.
Leave a Reply