„Mintea mea e lentă şi mai mereu dusă aiurea, aşa că ratez de obicei clipa. Cele mai grave momente din viaţă le-am trăit de parcă-aş fi trăit bucăţi mici din viaţa altcuiva.”
„Mi s-a întâmplat în această viaţă cel mai trist lucru cu putinţă: dintr-un poet am devenit un autor.”
„Câţiva centimetrii, câţiva ani, câteva mii de lei in plus, câteva cărţi citite în plus, mă rog, lucruri de felul ăsta despart oamenii.”
„Nu-i nevoie să găseşti nici fericirea perfectă, nici armonia perfectă, nici creativitatea perfectă. Lucrul cel mai preţios este căutarea lor. Câtă vreme cauţi, eşti viu. Când ai găsit, eşti deja bătrân şi clasicizat.”
„Printre marii scriitori ai lumii există, evident, şi oameni imposibil de buni, şi javre sinistre, dar mai ales combinaţii din cele două, uneori combinaţii foarte stranii.”
„Înainte să plec, am suflat aburi peste imaginea ta şi am scris cu degetul pe oglindă: dispari.”
„Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubeşte cu adevărat şi pe care-o iubeşti cu adevărat.”
„Cărţile sunt fluturi cu care zburăm prin propria noastră minte, sub bolta uriaşă a ţestei noastre. Niciun aparat de zbor nu te-a dus atât de departe.”
„Azi ştiu că a fi matur, a fi om întreg, nu înseamnă altceva decât a înţelege că eşti rău, fundamental şi dincolo de orice altceva.”
„N-am avut nici o iubită atât de exotică încât să aibă altă culoare a pielii decât a mea, deşi multe au avut altă culoare a minţii, a vocii, a zâmbetului.”
„Cri, dă-mi mânuţa şi fii atentă:
e toamna arborescentă
şi nori în amestec cu stele
curg peste autoturismele de pe şosele.”
„Lupta totală şi fără compromis pentru propriul tău adevăr se numeşte eroism când serveşte tuturor şi fanatism când răneşte pe toată lumea.”
„Nu vreau să cred că dacă un câine muşcă un om, nu este o ştire şi atunci când un om muşcă un câine, este ştire. Eu vreau să elimin muşcătura.”
„Viaţa e o trebuşoară ceva mai complicată decât îşi închipuie creierele noastre de muscă.”
„Internetul este subconştientul societăţii. Ni-l putem imagina ca pe reţeaua de canalizare a unui oraş, unde se deversează toate dejecţiile.”
„Întotdeauna paradisul mi s-a părut o rătăcire teribilă ca şi infernul…”
„De fapt, ajungi cu adevărat la maturitate sexuală doar atunci când începi să trăieşti un ciudat solipsism în doi care te face să spui: în tot universul nu există decât două fiinţe care fac cu adevărat dragoste: eu şi iubita mea.”
„Facem sex cu un creier de bărbat, dar iubim cu unul de copil, încrezător, dependent, dornic de a da şi a primi afecţiune.”
„Cred ca sunt ţicnit: uneori iubesc un tablou atât de tare, încât literalmente îmi vine să dau spargere la muzeu şi să plec cu el.”
„Niciodată, niciodată nu mi-e cineva mai drag ca o fată sau un băiat pe care-i mai văd uneori, prin metrou, citind un volumaş de poezie. Nimic nu mi se pare, în lumea asta urîtă, mai mişcător, mai adevărat şi mai miraculos.”
„Cel care-mi citeşte jurnalul nu intră în viaţa mea, şi nu (doar) pentru că orice text scris mistifică viaţa. Dar pentru că sensul jurnalului meu nu e de a-mi dezbrăca inima-n fundul gol, ca la doctor. Adevărata mea viaţă nu e accesibilă cuvintelor.”
„Mă simt doar un om foarte liber şi — fiindcă preţul libertăţii e cel mai mare — foarte trist.”
„În lumile virtuale îţi poţi organiza viaţa cum îţi place, eşti la adăpost. Facebook şi Twitter sunt lumi compensatorii, aş spune. Sunt vise cu ochii deschişi. Sunt lumi în care ai sute de prieteni, ceea ce nu se întâmplă în viaţă, ai impresia că eşti cetăţean al universului fiindcă poţi coresponda cu inşi din toată lumea, dar de fapt sunt lumi înşelătoare, sunt nişte frumoase autoamăgiri.”
„Mi-e atât de frică de viitor, încât mă trezesc noaptea ţipând şi plângând în hohote.”
„Aş vrea să am curajul să redevin un nimeni, dar curajul acesta nu-i este dat oricui.”
„Uneori simt că întreaga lume este patria mea, şi doar România este străinătatea. Simt că mănânc, la Bucureşti, pâinea amară a exilului.”